Care-i plăcerea de a mânca semințe pe stradă?

Dacă mergeți în alte orașe și nu găsiți semințe de floarea soarelui în magazine, nu mai căutați degeaba, toate sunt la Tg. Frumos. Aici, în orice punct cardinal ai întoarce capul, observi cel puțin 2-3 persoane cu sămânța-n gură și cu mâna-n pungă. Fie în parc, sau pe-o bancă din fața unui bloc, sau pur și simplu pe stradă, un om din zece, să zicem, sparge semințe.

Când vine vorba de ţigani sunt rasist înrăit

Sunt rasist, recunosc, atunci cand e vorba ţigani. Îi dispreţuiesc, urăsc şi evit de fiecare dată. Şi ştiţi de ce? Pentru că îi văd zilnic, le văd puradeii murdari, mucioşi, puricoşi şi căcaţi pe ei, în parc, jucându-se lângă copiii mei. O să spuneţi că sunt deplasat, copiii sunt copii, indiferent dacă-s români ori ţigani, în cazul de faţă. Greşit! Copiii de ţigani, sunt ţigani, iar copiii de români, curaţi, educaţi, fără purici şi căcat în pantaloni sunt copii de români, copii cu care vreau să se împrietenească puştii mei. Discriminez, încă din faza de copii, pe ţigani. Da! Şi mă simt bine, că aşa trebuie. N-aş lega prietenii cu […]

2 vs 13

În micul orăşel de provincie unde locuiesc, s-a deschis zilele acestea un părculeţ pentru copii. Micuţ, nou, cu un tobogan multiplu, balansoare, căluţi etc, parcul este un loc de distracţie maximă pentru copii. A fost amenajată şi o toaletă care m-a îgrozit când am trecut pe lânga uşa deschisă şi mai mult ca sigur n-a fost folosită de un copil. Copii de toate vârstele, sar, ţipă, râd şi se bucură. Pe gardul părculeţului scrie mare şi clar faptul că jucăriile existente sunt destinate copiilor între 2 şi 13 ani. Oare nu e cam mare limita superioară de vârstă pentru vremurile noastre? Copiii la 13 ani din zilele noastre nu mai […]

În parc…de dimineaţă

Azi am avut bucuria şi timpul necesar să petrec câteva ore în compania băieţelului meu într-un parc de joacă din municipiul Iaşi. Frumos amenajat, într-un spaţiu micuţ, cu două tobogane relativ noi, neuzate şi în stare foarte bună şi scrâncioburi în formă de căluţi, ursuleţi şi alte animăluţe drăguţe şi plăcute de copii. Pe jos era pietriş mărunt, pe alocuri pâlcuri de iarbă, la intrare trona impunătoare pancarda cu regulile de joacă şi intrare în parc. Nu le-am citit pentru că Sebi n-ar fi avut răbdarea necesară şi nici poze n-am făcut din acelaşi considerent. Pe lângă toate astea, perfect adaptate lumii copilăriei, în parc am mai văzut peturi de […]