Care-i plăcerea de a mânca semințe pe stradă?

Dacă mergeți în alte orașe și nu găsiți semințe de floarea soarelui în magazine, nu mai căutați degeaba, toate sunt la Tg. Frumos. Aici, în orice punct cardinal ai întoarce capul, observi cel puțin 2-3 persoane cu sămânța-n gură și cu mâna-n pungă. Fie în parc, sau pe-o bancă din fața unui bloc, sau pur și simplu pe stradă, un om din zece, să zicem, sparge semințe.

Turul ciclist al orașului Tg. Frumos, a fost un real succes

Azi a avut loc prima ediție a turului ciclist al orașului Tg. Frumos, organizat de Școala Garabet Ibrăileanu, reprezentată de domnul profesor Butnaru Petru. De la început am să spun: Bravo! Bravo! Bravo! Felicitări! Felicitări! Felicitări! Pentru prima ediție, organizarea a fost foarte bună, oamenii minunați, iar copiii foarte încântați.

Cum o clătită mi-a înveselit dimineața

Dimineața sunt agitat, fără timp, transpirat, panicat și simt că n-am timp de nimic. Na, copii, grădiniță, școală, servici, pregătiri, program. Azi a fost la fel până la un punct, când am ajuns la grădiniță cu Edi. După ce l-am dezbrăcat și schimbat de papuci, l-am dus în clasă, unde erau doamna educatoare și îngrijitoarea.

Distracție și relaxare pe pârtia din Mălini

Weekendul trecut am dat o fugă pe pârtie. Nu am mai fost de când eram copil, iar ai mei copii nu au fost vreodată pe o pârtie de la munte. Am ales Mălini, fiind mai aproape de noi, dar și la recomandarea unor prieteni. Drumul până acolo e bun, nu e aglomerat, șosea dreaptă cu asfalt de calitate și durează cam o oră jumate.

Cum a fost în prima zi de școală

Ne-am trezit devreme, pe la 6 jumate ca să avem timp să ne pregătim, eu și băieții, soția a plecat la servici lăsându-mi mie onoarea (mulțumesc draga mea) de a duce copiii la școală, respectiv grădiniță. După ce le-am dat laptele cu cereale și i-am îmbrăcat frumos, mi-am dat seama că era 8 fără un sfert și eu eram tot în pijamale și nespălat pe față. Nu știu ce am făcut aproape o oră jumate, așa că a început distracția.

Cea mai grea meserie din lume

Este cea de mamă. Acum că aţi terminat de râs, cei ce nu ştiţi ce înseamnă, luaţi de citiţi mai jos. Am avut 3 săptămâni de concediu şi le-am petrecut cu băieţii mei. Ştiam că nu va fi uşor, dar nu mă aşteptam să fie aşa de greu. Am făcut faţă cu brio, dar la sfârşitul zilei dacă mă întrebai cum mă cheamă răspundeam cu Sebi sau Edi. E obositor, dar şi frumos în acelaşi timp. Ideea de bază este că trebuie să te gândeşti că odată şi odată vor creşte şi vei vrea să mai fie copii. Dacă îţi intră asta în cap, eşti salvat, dacă nu, te plângi.