Degradarea satului românesc

Am mai spus-o şi repet faptul că satul românesc e într-o stare accentuată de degradare. Cel puțin în Moldova, dar nici în restul țării nu cred că e mare diferența. S-a ajuns aici din motive simple ca nepăsarea, corupția şi hoția, aceleaşi care au pus şi România pe butuci. Copiii de la sate au crescut, părinții lor au îmbătrânit. Primii au plecat din țară, cei din urmă au rămas.

Bunica Maria

Bunica Maria e o femeie simplă de la țară. Are 74 de ani, e văduvă de 20 și acum 6 ani a rămas și fără unicul ei băiat. Toată ziua și toată noaptea stă singură. Mai venim noi, nepoții ei pe la ea, cam o dată la două săptămâni, de regulă duminica. Îi mai cumpărăm câte ceva de-ale gurii, medicamente, îi mai aducem apă de la fântână, lemne pentru foc, îi mai reglăm televizorul, radioul, îi mai încărcăm cartela de telefon. Nu plecăm niciodată de la ea fără o sticlă de vin, făină, ouă, un pui și neapărat: Să trăiți că ați venit! Dumnezeu să vă dea sănătate!

Bătrânii care nu au timp

Sunt aşa de ocupaţi încât n-au timp să fie respectuoşi, politicoşi, civilizaţi, cerebrali şi respectabili. Acei bătrâni de care te împiedici în tramvai dimineaţa când mergi la muncă sau la şcoală. Că ei nu pot circula cu RATP-ul după ora 9, musai la 7:30. Că nu au timp. Bătrânii pe care-i vezi pe la uşile medicilor de familie şi care nu ar lăsa să intre nimeni în faţa lor cum ar fi o gravidă, sau o mamă cu un copil mic în braţe care plânge. Păi, dacă n-au timp.