Sf. Parascheva de la Iași

sf parascheva
Ca-n fiecare an în perioada asta sunt zilele Iașului, sărbătoare ce coincide cu cea a Sf. Parascheva care iese în evidență prin miile și milioanele de oameni ce umplu Iașul, pentru a sta ore sau chiar zile și nopți la rând să pupe ceva. O pot face în orice zi din an, că din câte știu mitropolia e deschisă zilnic, dar ei se încăpățânează să se sacrifice pentru sfântă pentru că doar așa îi ajută. Așa am auzit, nu știu, nu mă pricep, nu-mi place să-mi bat joc de mine.

Coada de pelerini se întindea azi pe o lungime de 2 km, dar de mâine acestă distanță va crește. Asta înseamnă cel puțin 24 de ore de stat la rând dacă ești ultimul, în funcție de cât de repede pupă cei din față. Nu condamn, fiecare e liber să facă ce vrea cu el, dar atunci când văd copii mă apucă groaza și nu pot sta fără să-mi exprim părerea.

Era în seara asta la știri, o proastă, venită tocmai din Constanța, cu un copil de 4 luni în brațe care plângea din toată ființa lui. Și idioata a zis că îi va trece, trebuie să se învețe cu cele sfinte de mic. Câte înjurături i-am transmis din fața televizorului nici nu-și poate imagina. Normal, nu le-a auzit, dar mă simt eu împlinit. Ce, ei îi vede cineva prostia din cap, sau sfânta moaștă îi aude rugăciunea? Nu, dar măcar e împlinită.

Alt cioban, tot de undeva din depărtare avea trei copii pe lângă el, ceva mai mari, de vreo 5-6 ani. Și stăteau săracii la rând, în ploaie și-n frig, ca să-i ierte sfânta de păcate și să le ofere o viață frumoasă. Păcat că boul de tatsu nu e în stare, dar își pune speranța întrun cadavru neputrezit, dintro mie de motive dovedite științific.

Asta-i România! Nu știu de ce s-a ajuns aici, dar scăpare nu prea are, pentru că vine tare din urmă generația Arsenie Boca și Tony Poptămaș. Probabil din disperare, sărăcie, sau o fi doar prostie. Dacă disperarea și sărăcia îs rezolvabile, prostia nu e, și tare mă tem că de asta s-a ajuns aici.

Înțeleg bătrânii care cred în așa ceva, cei fără școală, cultură, educație și sistem de valori și principii, dar când văd tineri, zău dacă pricep. Tineri care în loc să citească o carte, un blog, să joace un joc, să meargă întrun club, să facă sex, aleg să stea zile și nopți la o coadă care are la final o făcătoare de minuni. Cum sună asta, dacă nu aberant!? Oare la vârsta lor, la asta se rezumă visurile și idealurile lor în viață!?
Multe întrebări fără un răspuns.

Nu mai vorbesc de banii care se strâng în zilele astea în cutiile prostiei milei.

(Visited 49 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *