Să nu mă inviți la dans

dans
Nu știu să dansez și de asta nu îmi place să o fac. Orice lucru pe care nu-l cunosc, prefer să nu-l fac. Cum e dansul. N-am talent, vocație, curaj, dinamică, ritmică. Nimic. Mă mișc ca un copac în bătaia vântului și am impresia că toți ce mă văd dansând râd în gând de mine. Urăsc asta! Deși, am văzut pe la nunțile și cumătriile la care am fost, dansatori foarte proști (da, chiar un afon ca mine în ale dansului își dă seama că cineva e praf la acest capitol) tot mi se pare că eu îs cel mai varză. Așa că, prefer să privesc de pe margine.

Îmi mai calc pe orgoliu și dansez cu soția, ea știe cum să mă ia ca să nu par ridicol, dar cu cineva străin..mai greu. Nu pot să o țin cu mine la masă, de fapt o las să danseze cu cine o invită, dar parcă ar vrea și ea să-și danseze bărbatul. Aici nu o refuz, deși simt numai ochi iscoditori în spate.

Când eram mai tânăr și mergeam la discotecă, dansam după câteva beri, că aveam curaj. Nu conta că nu știam nici un pas, curajul mă ducea în mijlocul ringului. Acum nu mai fac, mi se pare penibil să îți arăți talentele ce nu le ai, amețit de aburii alcoolului fiind. Dar, mai știu persoane ce încă fac asta și au mulți ani înaintea mea.

De regulă stau mai mult la masă, mai ies afară, mai socializez cu unul, cu altul și trece noaptea.
Dar, există niște unele, sau chiar unii care nu se simt ei în largul lor dacă mă văd pe mine stând pe scaun. Îmi fac semne din horă să mă ridic și să vin la dans, de parcă eu sunt chior și nu văd ce fac ei.
Alții chiar vin la masa mea, transpirați tot și insistă să mă alătur și eu.
Mi s-a întâmplat să mă invite chiar și din orchestră sau dintre chelneri să merg la dans, de parcă aveau ei vreun dezavantaj că eu îmi văd liniștit de calmul și priveliștea mea.

Mai există și câte o doamnă sau domnișoară ce vin la masă, mă iau de mână și mă trag pe ring. Atunci nu am cum să refuz, nu sunt chiar atât de bădăran, dar dansez cu ele de parcă între noi ar fi ceva de dimensiune mărită. Știți ce vreau să zic, doar că eu dansez așa dinstant ca să nu calc pe picioare partenera. Soția știe și s-a obișnuit cu stilul meu “distant”.

Nu fumez, iar dacă aș face-o, aș avea motive să stau mai mult pe holuri când ceilalți dansează. Mă duc la baie, dar cât!?
Cel mai mult îmi place când se mănâncă și când mai prind câte unul pe hol și mai vorbim, dar și acela zice la un momentdat: Mă duc să o iau pe Maricica la dans.
Atunci mă întorc și eu la masa mea și sper să nu mă inviți la dans!

(Visited 44 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *