Poporul decide!

images
Era de aşteptat ca în Ucraina să învingă poporul şi nu preşedintele, la fel cum s-a întâmplat în 1989 în România. La cât erau ucrainenii de hotărâţi, mai ales că s-au pierdut şi vieţi, era imposibil de crezut că vor da înapoi măcar vreun pas. Ianukovici a sperat că-i vor speria dacă va aduce lunetişti să omoare câţiva protestatari, dar, probabil spre surprinderea lui, mai rău a făcut, mai tare i-a motivat să rămână în stradă şi să-şi ducă planul la bun sfârşit. Acum se ascunde, de popor, dar nu pentru mult timp, pentru că va fi găsit şi tras la răspundere.

Am văzut bucuria ucrainenilor atunci când au aflat că Iulia Timoşenko a fost eliberată şi când le-a vorbit. Se vedea că este apreciată şi dorită la conducerea Ucrainei. Probabil va câştiga şi alegerile.

Unii şefi de stat, pur şi simplu nu acceptă, sau nu vor, că oamenii ce i-au ales, la un momentdat nu-i mai vor la conducerea ţării pentru că promisiunile făcute nu se conturează, ba mai mult se întâmplă tocmai pe dos. Daca una spui şi alta faci, riscul de a fi eliminat e uriaş într-un stat cu oameni curajoşi, care ştiu ce vor şi cum vor să trăiască. Noi, românii am fost curajoşi, în 1989, am avut puterea să înlăturăm un regim aspru, regimul comunist, sub conducere ceauşistă, timp de 22 de ani. Atunci s-a dovedit că nimeni nu se pune cu poporul, nici preşedintele, guvernul, armata, miliţia, sau regimul comunist.

Se pare însă, că mai există lideri de stat care nu acceptă aşa ceva şi aleg să-şi măsoare forţele cu oamenii pe care trebuie să le ofere ce le-au promis. Un exemplu recent ar fi Muammar Gaddafi, conducător al Libiei timp de 42 ani, până în 2011. Nu a mai fost dorit, s-a opus cu forţa şi a pierdut, funcţia şi viaţa. Pentru că nu te pui cu poporul.

În 2014, Ianukovici a făcut aceeaşi greşeală, s-a confruntat cu poporul ucrainean. Se baza pe faptul că are putere ce o obţinea prin mită. Ulciorul nu merge de multe ori la apă, cum nici şpaga nu te ajută de fiecare dată. A încercat să fugă din ţară cu un avion, dar a ajuns la vamă şi a dat şpagă, ce a fost refuzată. Până şi şpaga l-a părăsit în astfel de momente.

Cu toţii am văzut în ce lux trăia, într-o ţară în care contrabanda, evaziunea şi corupţia sunt legi. Capacul de la wc era din lemn de mahon, candelabrele valorau zeci de mii de euro. La fel erau şi Ceauşescu şi Gaddafi, ei aveau ce poporul nici nu visa.

Ţări flămânde conduse de lideri hapsâni precum România, Libia sau Ucraina au avut în ultimii 24 de ani aceeaşi soartă: înlăturarea regimului şi a preşedintelui. Au venit alţii şi depinde numai de ei dacă vor avea, sau nu, aceeaşi soartă. Poporul decide!

(Visited 20 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *