PNL s-a folosit fără succes de chirurgul Leon Dănăilă

Votul s-a încheiat, alegerile au fost făcute, promisiunile la fel, urmează ca aleșii să le onoreze.
A fost o campanie electorală parcă mai liniștită decât cele din anii trecuți, fără atacuri la persoană, sau alte măgării, una în care toți au sperat, dar doar unii au câștigat.

La câtă politică cunosc eu și la ce treabă am eu cu ea, cel mai tare m-a impresionat o fotografie, o imagine tv în care Alina Gorghiu stătea alături de neurochirurgul Leon Dănăilă.
O poză simpatic de caraghioasă, ce, din păcate ascunde trăiri și aspirații de șacal.
leon-danaila-alina-gorghiu

Era cam 11 seara, în ziua încheierii alegerilor și butonam televizorul, când, pe nu știu ce post, apare Alina și Leon, doi oameni mai mult sau mai puțin cunoscuți publicului.

Pentru cine nu cunoaște personajele, imaginea era similară cu cea a nepoatei alături de bunelu’. El bătrân, scund și somnoros, cu ochii semideschiși și cu gândurile la pijamalele ce-l așteptau în cuierul din baie, ea, tânără, blondă, zâmbitoare, fresh și dornică de aventură, cu gândurile…în altă parte.

Numai că, acea imagine nu ne arăta un bunic și o nepoată, ci un șef și un membru de partid. Ea șefă, el ucenic în ale politicii. Oarecum bizar, dar deloc străin politicii, acest lucru de a se folosi de unii oameni pentru a câștiga voturi, poziții, locuri.

Omul acela, un bătrânel la 83 de ani, care și-a vândut apartamentul pentru a avea bani de cărți, avea nevoie să intre în politică. Îi trebuia lui, după o viață discretă dedicată medicinei, în 2016 să intre în politică și să devină parlamentar. La 83 de ani, PNL a considerat că, Leon Dănăilă, a făcut destule pentru oameni în postura de medic și că ar fi momentul să se întoarcă împotriva lor, ca politician. Să voteze tăieri de salarii și pensii, taxe aberante, accize, TVA-uri și alte legi absurde.

Pe asta a mizat PNL-ul în această campanie. A luat un om în etate, care nu are nevoie la această vârstă de o viață agitată și l-a aruncat direct în mocirla politică. Așa au crezut ei că rup gura târgului, când un moș octagenar se implică în conducerea unei țări.

Nu mi-a plăcut, ba chiar mi s-a părut a bătaie de joc la adresa unui om liniștit, profesionist, dedicat studiului și științei, în vîrstă și obosit, care la vârsta sa nu are nevoie decât de o pensie frumoasă și o casă cu verdeață, nicidecum de o carieră politică.

Probabil, bunul său simț a făcut ca să nu poată refuza “oferta” șacalilor.

P.S. Acesta nu este un articol anti PNL. Este doar o constatare și o părere sinceră și personală.

(Visited 35 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *