Litoralul românesc e ca un drog


De câțiva ani nu ratez nici un concediu pe litoralul nostru drag. Nu ştiu ce mă atrage, dar în fiecare an îmi fac rezervare ca să fiu sigur că merg. Când plec, jur că anul următor nu mai vin la mare în România. Mă gândesc la plajele greceşti şi bulgăreşti, caut păreri şi impresii, poze, cazare şi promit că de anul viitor vom face un concediu altfel.

În final, după îndelungi căutari, fac rezervare la Costineşti, Eforie sau Olimp.

Deşi nimic nu mă face să mă întorc şi la anul, totuşi o fac. Plajele murdare, apa plină de alge, prețurile mari, mâncarea şi serviciile proaste, nu m-au convins că nu prea merită să îmi pierd timpul şi banii la marea noastră.

Costineştiul e prea bazaristic şi kitchos, Mamaia mult prea scumpă şi aglomerată pentru ce oferă, Eforie prea murdară, Olimpul prea deprimant.

Şi totuşi litoralul atrage an de an mii de oameni, aceeaşi oameni.

Tocmai ce mi-am rezervat cazare, pentru al 3-lea an consecutiv, la Olimp.
Stațiunea e grandioasă şi impunătoare prin multitudinea de hoteluri. Sau, mai degrabă a fost aşa. Pentru că această mulțime de hoteluri lăsate în paragină, nu inspiră chiar grandoare, ci mai degrabă milă, regrete şi nostalgii.

E destul de liniştită, ideală pentru familii cu copii mici. Însă, liniştea asta, nu a ferit-o de prețuri exagerat de mari la cazare şi mâncare, de algele din apă şi mizeria de pe plajă.

Îmi place că plaja e destul de liberă, şezlonguri sunt foarte puține ( urăsc plasticurile alea infecte şi scumpe), curățenia exemplară din hotelul unde stau, priveliştea din balcon, bucuria şi satisfacția din ochii băieților mei.

Dacă marea noastră reuşeşte să mă atragă doar cu atât, înseamnă că pun ăştia ceva în apa mării şi în nisip. Un drog, cred. 😊

(Visited 33 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *