Degradarea satului românesc


Am mai spus-o şi repet faptul că satul românesc e într-o stare accentuată de degradare. Cel puțin în Moldova, dar nici în restul țării nu cred că e mare diferența. S-a ajuns aici din motive simple ca nepăsarea, corupția şi hoția, aceleaşi care au pus şi România pe butuci. Copiii de la sate au crescut, părinții lor au îmbătrânit. Primii au plecat din țară, cei din urmă au rămas.

Întrebam azi o bătrână câte familii mai sunt în satul ei. Zicea că familii sunt puține, văduve mai multe, tineri mai deloc, iar case goale destule.
Şi ce fac tinerii acolo în sat?
Beau de-i ia dracu’! Pe unul l-au gasit într-o dimineață mort într-un şanț.
Bătrânii mor şi câte doi într-o zi, casele rămân goale şi se risipesc.

Cam asta e imaginea reală a satului românesc. O imagine tristă, sinistră, sărăcăcioasă. Peste tot morți, bețivi şi bătrâni singuri, bolnavi, săraci şi trişti.

Ce tânăr ar putea trăi la sat, într-un mediu aşa dezolant? Fără baie, canalizare, drumuri, numai în noroi, mizerie şi sărăcie. Cu vecini ce mor zinic, cu bețivi buni de nimic.

S-a ajuns aici din cauza conducătorilor noştri, care nu au făcut altceva decât să îi doară în cot de tineri, locuri de muncă, dezvoltare şi investiții. Şi-au văzut doar de interesele proprii şi efectele sunt cât se poate de vizibile. Sate triste, rupte de realitate, sarace, morbide.

O simplă căutare pe google ne arată cum arată satele celorlalte țări ale Europei. Diferența e uriaşă.

(Visited 42 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *