Câteva impresii de la Praid


Dacă tot am beneficiat de un weekend prelungit, am decis să nu stăm numai în casă, ci să ieșim undeva unde nu am mai fost. Nu prea departe pentru că timpul e scurt, am ales salina Praid. De mult doream să o bifez pe lista de locuri vizitate, așa că zilele astea i-a sunat ceasul.
Spontan, duminică dimineață, am căutat cazare, am sunat, rezervat și seara eram în Praid. Inițial am vrut să plecăm dimineața și să ne întoarcem seara, dar apoi am zis că e destul de obositor un drum dus-întors de 8 ore plus vizitat.

Drumul până acolo a fost destul de bun, peisajele frumoase, cu serpentine montane, multă zăpadă, diferențe foarte mari de temperatură între localități relativ apropiate. Spre exemplu, la Joseni erau -10 grade, iar la 40 km depărtare, la Praid erau 2 grade.

Am vrut să fim cât mai aproape de salină, așa că am ales hotel Praid. Am stat într-o cameră triplă, foarte spațioasă și curată. Nu spun că era călduroasă sau că avea televizor și apă caldă non stop pentru că nu le consider facilități, ci lucruri absolut normale într-o unitate de cazare. Prețul de 135 lei/ noapte mi s-a părut ușor exagerat, având în vedere că nu e perioada concediilor, dar a fost ok.
Hotelul este renovat cu gust, foarte curat și liniștit, dispus pe trei niveluri, cu un restaurant și o pizzerie la parter.
Pizza este delicioasă, coaptă pe vatră, te lingi pe degete nu alta. Nici în Italia, patria piței, nu am mâncat una mai bună. Nici măcar nu e scump. Pe două pizza, un sos, 2 sucuri prigat, o cola, 100 ml de finlandia și o bere ciuc am plătit 69 lei.

Seara am mai făcut ceva cumpărături de la magazinul de vis a vis, chestii de ronțăit, apă, iaurturi, croissante și am plătit vreo 35 lei. Deloc scump.

De acasă aveam impresia că Salina Praid e foarte mare, mi-era teamă că nu o să apucăm să o vizităm toată într-o zi, așa că a doua zi la 9 dimineața am predat camera și am plecat spre salină. Fiind la 300m de hotel, am lăsat mașina în parcare și am mers pe jos.
La casa de bilete am plătit 80 de lei. Mi s-a părut scump, dar pentru cât e de mare și la câte oferă, încercam eu să mă consolez că e ok. 25 lei biletul pentru un adult, 15 lei pentru copil. Copiii sub 3 ani au gratuitate, la noi n-a fost cazul. Autobuzul a venit imediat și până la intrare în salină am făcut cam 3 minute. Temperatura medie în subteran e de 16 grade, așa că față de cele -8 câte erau afară ma făcut să cred că a venit primăvara.

După ce am dat o tură de salină, ce a durat aproximativ 30 de minute, am avut un oarecare mic șoc. E foarte mică, comparativ cu ce mă așteptam. Credeam că salina de la Tg. Ocna e mică, dar nu, e mult mai mare ca la Praid.
Am mai dat o tură, încă una, s-au mai dat copiii în scrânciobe și pe tobogane și gata, ne-am plicitisit.
I-am dus la locul de joacă amenajat pentru care am plătit 40 de lei pentru aproximativ 40 de minute. Din nou, mi s-a părut scump.
Ne-am mai învârtit pe acolo, trecuseră deja două ore și ne plictisisem tare, ni se făcuse foame. Citisem că în salină se află un restaurant gen împinge tava. L-am găsit și am zis să mâncăm ceva aici.
Sfat: dacă un restaurant, pizzerie, cantină, sau orice altceva oferă de-ale gurii e gol, nu mâncați acolo!

Restaurantul era gol, doar câțiva lucrători din mină mâncau acolo, ne-am luat și noi 2 tăvi pe care ne-am pus două ciorbe ardelenești, două porții de bulz ( 5 grame de brânză și 100 de mămăligă), două copănele de pui și două tochituri de porc.
Ciorbele erau fără nici un gust, carnea nu era deloc bine fiartă, niște zeamă chioară fără legume sau zarzavaturi.
Copănelele aveau acel gust și miros de găină udă, la fel de prost gătite, trăgeai cu dinții ca de cauciuc.
Bulzul avea câteva firimituri de brânză, în rest mămăligă fără sare. Tochitura de porc era o idee mai gustoasă, dar nu ne-a dat pe spate.
Pe toate astea am plătit 67 de lei plus că aveau pretenția să debarasăm noi tăvile.
Am plătit, din nou foarte scump, dar nu am debarast nimic. Am lăsat pe masă și am plecat nemulțumiți.
Ne-am dus spre ieșire, am luat un magnet de frigider, ne-am urcat în autobuz și am plecat din salina Praid.

Concluzionând, nu am rămas deloc impresionat, scump la salină pentru ce oferă, la Tg. Ocna e mult mai frumos și mai ieftin și mai aproape. Se vorbește mult ungurește, dar oamenii sunt foarte amabili. Dacă văd că nu știi ungurește, o dau repede pe românește.
Cheile Bicazului ofera un peisaj incredibil de frumos. Lacu Roșu era pustiu, cativa turisti, tersasele și restaurantele apropate toate inchise, dar am gasit totuși un kurtos cald și delicios.

(Visited 43 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *