#4 Jurnal de vacanţă – Costineşti 2013

Faleza din Costineşti e mare, nu lată, ci lungă. Nu ştiu exact cât are, dar ştiu că am făcut dus-întors pe faleză cam în două ore şi ceva. Cu asta ne-am ocupat în după-amiaza asta când soarele a hotărât să-şi ia liber şi a pus înlocuitori câţiva nori urâţi. În capătul dinspre epavă e mai linişte, în sensul de lume mai puţină, restaurante şi fast food-uri de asemenea. Multe construcţii, relativ noi, îşi aşteaptă turiştii afişând în porţi pancarde mari pe care scrie CAZARE. Cam tot atât de multe sunt de vânzare, semn că turismul nu e chiar aşa înfloritor pe ţărmurile Costineştiului cum se preconiza, aşa că acestea sunt în aşteptarea potenţialilor cumpărători.

Ultima dată am fot în Costineşti în 2008, mare lucru nu s-a schimbat, cu excepţia unor consolidări de teren ce se surpa. În rest aceleaşi tarabe cu de toate ce te duce cu gândul la bâlciurile de la ţară din fiecare vară, acelaşi miros de-ţi întoarce stomacul pe toate părţile posibile şi imposibile, la fel a rămas şi plaja şi marea învolburată. Discotecile Ring şi Tineretului se întrec în oferte atractive pentru tinerii mereu dornici de distracţii, iar la fiecare 10 metri câte o fătucă împarte flyere cu ofertele autoservirilor pentru masa de prânz. Un tânăr cu ceva mai mult tupeu, vânzător de hoţi dogi, striga de mama focului ” hey baiatu’, care seara rupe patu’ şi dimineaţa face altu’” în speranţa că va îmbărbăta câţiva puşti flămânzi ce vor comanda imediat fast food-ul.

Tot azi, am trecut pe lângă terasa unde acum 5 ani am mâncat cea mai oribilă pizza din viaţa mea, cu cartofi prăjiţi şi ciuperci crude. Bleah! Nu am fost inspirat să reţin numele ei, că altfel nu mă sfiam să-i fac ceva reclamă proastă. Soţia a găsit nişte scoici frumoase, iar copilul nu se mai sătura de nisip şi apă, cu teamă în sufleţel că se vor termina şi el nu va mai avea cu ce să se joace. Ce scump!

(Visited 31 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *